Recunostinta de Paste

Ajunul Craciunului si astea cateva ore pana la Inviere au ceva magic in ele. Lumina e altfel, linistea din casa, mirosurile, gandurile tale, totul pare legat de ceva mai presus de firea noastra trecatoare. In fiecare an imi spun ca ma voi “agata” de ele mai mult decat am facut-o pana acum. Ca le voi... Continue Reading →

Paştele la sat

RO: Clopotul a sunat deja de câteva ori. Denia a început de ceva timp. Sătenii au îmbrăcat cele mai de preţ veştminte şi au pornit pe uliţa ce duce la biserica de lângă şcoală. Unii, de mai departe, s-au oprit ici, colo, pentru a se minuna de culorile asfinţitului. Bătrânii au amintit de superstiţii de... Continue Reading →

Viniluri vechi pentru vremuri noi

Zgomot asurzitor de avioane, ciocane lovind sacadat, bormaşini sfredelind pereţii de beton, ţipete venite de undeva din depărtare. Linişte. O ultimă rafală de vânt mişcă draperia ferestrei şi o aşază pe marginea pervazului plin de moloz. Suficient cât aerul ăla îmbibat în praf, scândură şi disperare să ajungă până la bătrânul de pe pat. Nemişcat,... Continue Reading →

O poveste de iubire

Am scris odată, demult, un articol despre iubirile târzii. Despre cum şi acestea sunt binevenite (că doar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?), dar că nu pot fi comparate cu dragostea aceea curată, totală pe care o simţi când ai şansa de a iubi şi de a fi iubit de foarte tânăr. Anii au... Continue Reading →

Fragment – 2012

(...) 2012 a fost cel mai bun an. Atunci s-a născut nepoţica mea, Maria. Până în septembrie, 2012 fusese un an greu. Pe atunci, cu greu găsisem un doctor în Bucureşti care să ştie ce tratament. Soluţia găsită de el? Câteva ture “fără număr” de injecţii Diphereline. Dacă a fost sau nu bine, vă voi... Continue Reading →

Scrisori pentru Maria – Fluturi în stomac

Mai întâi a fost o steluţă. Una mică şi luminoasă care strălucea pe cerul nopţii şi visa ca, într-o zi, să ajungă şi ea aici, pe Pământ. Şi, cum dorinţele steluţelor se împlinesc întotdeauna, într-un răsărit de aprilie, steluţa noastră a coborât şi s-a transformat într-o frumoasă femeie, înconjurată de o mulţime de prieteni şi... Continue Reading →

Timisoara at its best!

Soare pe cer şi 25 de grade anunţate în Timişoara. Ies din casă şi mă îndrept spre centrul vechi. Pe drum, câţiva tineri cu medalii la gât şi zâmbete pe faţă. Mă molipsesc şi pe mine, aşa că le zâmbesc înapoi. În Unirii, turişti mulţi pe bănci, iarbă sau terasele deja pline, toţi întorcându-şi scaunele... Continue Reading →

Dragă Moş Nicolae…

Nu ţi-am mai scris de mult. De prea mult timp. Am lăsat să treacă peste mine anii, prejudecăţile, gândul că, oricum, urmează Moş Crăciun şi lui îi pot cere de toate. Vine, însă, un moment, în care scrisorile astea, aşa cum sunt ele: fake, kitchoase, sharuite pe Facebook sau poate scrise din inimă şi sincer... Continue Reading →

Apus cu aroma de vanilie

Lumina se proiecteaza pe jumatate din catedrala din Unirii. Terasele sunt pline, la fel si portiunile de verdeata din jurul Domului. Doi adolescenti grabiti discuta aprins, "discutii filosofice". "Aia ca fiecare baiat isi cauta o fata dupa modelul mamei e adevarat! Pai ai mei nu s-au certat niciodata!". La colt de straduta, vesnicul trubadur canta... Continue Reading →

O frantura din Plai Festival Timisoara

“Eu scriu poezii. Colega mea creeaza haine. Fiecare face cate ceva. Vrem sa aratam ca se poate. “ Vocea e usor chinuita, insa vioaie si dornica de a spune cat mai multe. O asculta un cuplu de tineri. Ea tine in brate un bebelus. S-au oprit sa asculte mesajul celor de la Asociatia Ceva de... Continue Reading →

Poate doar umbrelele mov aduc ploaia

O umbrelă mov e tot ce-ţi trebuie. În ploaie, în trafic sau într-o viaţă în care semafoarele arată prea des roşu. E ca un far de pe o insulă îndepărtată, ca un semn ce strigă când şi când “Sunt aici! Oricât de gri ar fi, eu n-o să îmi pierd culoarea niciodată!”. Cine ştie, poate... Continue Reading →

Este o frumoasa zi cu ploaie in Timisoara

Te plângeai mereu de zilele cu ploaie. De-abia scoteai câteva cuvinte, iar chipul tău frumos devenea pe loc mohorât. Întâi, ţi-am dat cartea lui Schmitt şi ţi-am făcut un semn la povestirea aia "Este o frumoasă zi cu ploaie". Te-ai încruntat şi ai aruncat cartea într-un colţ uitat al casei noastre. Pesemne n-a fost suficient... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: