Make me believe in fairy-tales

“Într-o zi, o să mă plimb câteva ore cu tramvaiul ăsta ce tot trece prin Piaţa Libertăţii!” îţi spui, în timp ce stai pe o bancă şi mănânci încet dintr-un baton raw-vegan de la Miracolul Plantelor. Din dreapta, se apropie un cuplu ceva mai inedit. Îi priveşti cu atenţie şi observi că, de fapt, sunt tată şi fiică. Îmbrăcaţi amândoi în haine închise la culoare, dar cu chipurile dârze şi luminoase, fiica îşi ţine blând tatăl de braţ, în vreme ce acesta pune hotărât bastonul în pământ, după care îl ridică sacadat şi repetă mişcarea ca în cel mai firesc gest din lume. Se aşază pe o bancă, lângă tine.

Începe o muzică, de undeva. Întorci privirea şi vezi chitaristul în colţ, chiar lângă “Librarium”. Te ridici şi porneşti. “Just Beat it” nu ar fi putut veni într-un moment mai potrivit. Pe lângă tine trece un băieţel care încearcă din răsputeri să îşi strunească cockerul spaniol. Mergi câţiva paşi şi eşti depăşit de un cuplu cu haine lălâi şi ciudate. Nişte nomazi, în căutarea unor aventuri pe tot Pământul ăsta, cât este el de mare.

Piaţa Operei e la fel de plină cum o ştiai. Copiii nu vor să treacă pe lângă Spiderman şi Ţestoasa Rafael fără un balon în formă de inimioară. La Mac, câţiva tineri şi copii de culoare pornesc un adevărat spectacol de ritm, bătând cu palmele în mesele încă goale. Lumea se opreşte, zâmbeşte şi le face poze. Termini ce ai de făcut şi o iei roată, înapoi, dar pe o străduţă lăturalnică. În parc, doi bătrânei merg agale, ţinându-se şi acum de mână. Mai încolo, un bunic cu nepoata lui joacă table, în vreme ce la fântână câţiva adolescenţi rebeli se ceartă cu patos.

Ajungi din nou în Piaţa Libertăţii. Doi tineri stau pe o băncuţă şi mănâncă vestitele “American Pancakes” de la Cafeneaua Verde. Într-o altă zi, îţi spui, şi mergi mai departe. Din dreapta, din spatele ferestrei vechi a unei clădiri istorice se aud acordurile de pian ale vreunui elev începător. Paznicul Şcolii de Artă stă la intrare, pufuind din ţigară, ca de fiecare dată. Te apropii de străzi şi auzi din nou sirenele salvărilor. De ce, oare, într-un oraş atât de liniştit sunt atât de multe spitale, ambulanţe şi sirene?

De-abia atunci vezi pe o clădire răspunsul: “Make me believe in fairy-tales!” Exact, cum de nu te-ai gândit până acum?! Ca să-i salveze pe toţi aceşti nebuni frumoşi care se încăpăţânează să creadă şi să caute basmele. Pleci, luând cu tine imaginea acelui mesaj scrijelit pe clădire şi lăsând în spate acordurile de chitară care îţi reamintesc ca “Still Got the Blues for You”.

Check in: Strada Coriolan Brediceanu 2, lângă Cafeneaua Verde

timi67

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: