Scrisori pentru Maria – Fluturi în stomac

Mai întâi a fost o steluţă. Una mică şi luminoasă care strălucea pe cerul nopţii şi visa ca, într-o zi, să ajungă şi ea aici, pe Pământ. Şi, cum dorinţele steluţelor se împlinesc întotdeauna, într-un răsărit de aprilie, steluţa noastră a coborât şi s-a transformat într-o frumoasă femeie, înconjurată de o mulţime de prieteni şi rude care o iubeau şi pe care şi ea îi iubea la rândul ei.

Vezi tu, draga mea Maria, viaţa asta este despre fluturii multicolori pe care îi vedem uneori pe străzile aglomerate, curcubeiele la care ţopăim într-un picior şi ne punem tot felul de dorinţe trăznite sau nopţile în care adormim cu chipul pe braţul blând al mamei, mirosindu-i pe furiş pielea parfumată cu aromă de cafea şi scorţişoară sau bucăţele de mango şi vanilie. Ei bine, tocmai d-asta, steluţa noastră de pe cer, devenită între timp Steluţa aici pe Pământ, şi-a dorit un copil.

Ca în orice poveste cu Zâne şi Feţi-Frumoşi, n-a mai trecut mult până când Steluţa a avut un copil: l-a strâns la piept şi l-a sărutat, numindu-l simplu, Florin.

Da, da, Maria, copilul steluţei noastre de pe cer este chiar tatăl tău, iar Steluţa din povestea noastră nu este alta decât bunica ta.

Ei bine, după un timp, Steluţa noastră a decis că mult mai bine străluceşte tot pe cer, aşa că şi-a sărutat toţi oamenii dragi şi a revenit acolo unde îi era locul: printre aştri, veghind în taină asupra tuturor celor de pe Pământ.

Ori de câte ori oamenii pleacă, cei rămaşi în urmă încep şi ei să viseze: la cum ar fi să îi reîntâlnească pe cei plecaţi, la cum ar fi să îi ia în braţe sau cum ar fi ca cei plecaţi, cum e Steluţa din povestea noastră, să le trimită tot felul de cadouri inedite.

Şi, pentru că nici oamenii nu greşesc prea tare în făurirea acestor cerinţe, într-o zi friguroasă de decembrie, steluţa noastră a decis: le va trimite celor dragi un mare şi iubit cadou.

Pe tine. Pe Maria noastră cea frumoasă şi bună.

Nouă luni mai târziu, tu ai venit pe lume. Nu, nu, nu oricum! Nu te gândi că a fost aşa, simplu şi fără peripeţii.

Tu de acolo, din burtică, de unde erai, n-ai vrut să te naşti în Ploieşti, oraşul meu şi al familiei tale. Ai făcut tu ceva ghiduşii, aşa că aţi ajuns tocmai în Braşov, acolo unde la un moment dat i-ai speriat pe toţi doctorii cu ţipătul tău ascuţit, dar atât de hotărât. Doar trebuia să îţi faci simţită prezenţa, nu?

“Hey, sunt aici! De acum, nici că vă mai las în pace!”

Vezi tu, Maria, nici nu voiam să ne laşi în pace. Mama ta, Miruna, te-a luat la sânul ei, te-a hrănit, te-a mângâiat şi ţi-a cântat cântece de leagăn astfel încât să uiţi de concertele acelea cu ţipete prelungi. Curând, te-ai obişnuit cu noua ta familie şi cu tot ce te inconjura, aşadar ai ajuns acasă.

Tu nu mai ţii minte, însă aveai un pătuţ frumos, colorat în albastru, cu tot felul de personaje animate pe perete. Albă-ca-Zăpada şi Cenuşăreasa te aşteptau acolo, cuminţi, gata să îţi povestească cele mai spectaculoase basme, în vreme ce Olah îţi pregătise cele mai tari glume doar-doar nu începi din nou să plângi.

La trei zile de la venirea ta acasă, a venit şi momentul marii noastre întâlniri.

Bineînţeles, era timpul să ne cunoaştem!

Vezi tu eu, pentru tatăl şi mama ta, sunt ca o soră, aşa că eu, Marina, sunt de fapt mătuşa ta, iar tu eşti nepoţica mea. Cea mai iubită dintre toate, dar te rog să rămână secretul nostru, să nu se supere celelalte.

Aşadar, Maria, m-am pregătit cum se cuvine pentru întâlnirea cu tine. Am îmbrăcat cea mai frumoasă bluză pe care o aveam atunci, m-am aranjat, am fost la magazin şi ţi-am cumpărat nişte hăinuţe haioase (dar cam mari, e drept) şi o pernă cu Winnie the Pooh, după care am pornit spre casa ta.

Se spune, Maria, că atunci când doi oameni se îndrăgostesc simt în burtică, acolo, pe la buric, fluturaşi. Da, da, ca cei coloraţi şi sprinteni pe care îi alergi tu în curtea de la ţară a lui tataie Titi. Ei bine, eu nu mai simţisem de mult fluturi în stomac pentru vreun băiat, de pildă, însă când am sunat la interfon şi am început să urc scările până la apartamentul tău de la etajul IV, am simţit cum emoţiile mă copleşesc.

Nu doar că am simţit fluturi în stomac, însă m-au vizitat stoluri întregi, de culori şi forme diferite, de pe Pământ sau chiar desprinşi din basme, toţi vorbindu-mi despre tine.

Am intrat încet în camera ta şi am văzut o mogâldeaţă într-o păturică roz. Mami era acolo, zâmbea şi ea fermecată de mica noastră minune: tu la doar 3 zile de când poposisei pe Pământ.

Te-am privit de la depărtare. Mi-era teamă să nu te trezesc sau să nu te supăr cu ceva. Erai frumoasă. Cu o feţişoară rotundă, un năsuc în vânt şi o guriţă în formă de căpşunică. Dormeai şi zâmbeai, deopotrivă, pe semne că glumele lui Olaf ajungeau şi aşa la tine.

M-am îndrăgostit pe loc şi iremediabil de tine, Maria.

De atunci, au trecut mai mulţi ani şi, în toată această perioadă, am avut tot felul de întrebări şi temeri: cum vei fi când vei creşte, dacă nu mă vei iubi, ce să fac pentru a mă iubi, dacă vei uita de mine odată ce vei pleca în Oman şi câte şi mai câte.

Mă bucur, însă, că acum, chiar dacă nu ne vedem la fel de des, ori de câte ori ne auzim sau ne trimitem videoclipuri pe Facebook şi What’s Up, fluturi coloraţi încă vin pe la noi şi ne înfrumuseţează viaţa.

Aceasta este prima poveste din multe altele dedicate ţie, aşa că te rog să nu uiţi că în fiecare săptămână îţi voi trimite o astfel de scriere. Tu o vei ruga pe mami să ia telefonul şi să deschidă linkul cu povestea. Tata va sta la masă şi va privi încruntat (nu prea îi plac lui lucrurile astea, dar până la urmă îl vom convinge, vei vedea), iar tu te vei aşeza pe scăunelul de la birou şi o vei privi pe mami cum citeşte cu intonaţie cuvintele înşirate pe monitorul micuţ al ecranului. Şi îţi vei imagina. Şi vei visa. Pentru că orice îţi imaginezi şi visezi acum, Maria, peste câţiva ani cu siguranţă se va împlini.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: