Un mindset diferit – pasul I: “To Do List”!

Ca lumea este in continua transformare o stim de mult, insa in ultimii ani parca mai mult ca niciodata observ o nevoie nebuna de a invata, de a face lucrurile cumva diferit, de a schimba acele tipare negative cu care venim dintr-o educatie care, la momentul in care am primit-o, “asa era”.

Asta nu inseamna, insa, ca nu putem incerca sa ne schimbam acum, mai ales daca avem experiente de viata diferite sau, de ce nu, suntem atat de intelepti incat putem trage ceva invataminte din ce traiesc altii – not my case, recunosc 🙂 .

Ultimii doi ani au fost foarte diferiti pentru mine. Uitandu-ma in spate, am senzatia ca am trait trei vieti cu totul altfel. Una pana la 28 de ani cand am primit diagnosticul de “endometrioza”, alta de cand am aflat si toate prin cate am trecut pana la operatia din iunie 2016 si o a treia viata, the best version, zic eu, din iunie 2016 pana acum. Cum s-ar zice, am aproape 2 ani! 🙂

Ultimul an a fost just wow – cu bune, cu rele, nu va ganditi ca a fost totul roz! Dupa fiecare incercare am tendinta de a ma schimba, de a fi mai buna, mai altfel, mai aproape de cum a vrut Dumnezeu sa ne lase pe aceasta planeta – nu spun ca imi reuseste, insa eu fac baby steps catre acolo si asta e cel mai important.

Cu toate aceste ganduri in minte, provocata cumva de o experienta recenta, mi-am facut un To Do List, o lista pe care toti dintre noi ar trebui sa o scrijelim asa, din cand in cand, macar in gand tocmai pentru a a ajunge la acel “eu adevarat” care exista de fapt in noi.

Am scris-o mai jos si ca “memo” sau responsabilitate fata de mine, dar si pentru ca m-am hotarat sa nu mai tin toate aceste lucruri pe care le simt si fac doar in interiorul meu. Nu de alta, dar nu se stie cand si cat pot fi ele de folos si altora. Va “avertizez” ca lista asta nu este scrisa din perspectiva unui psiholog, intelept, specialist etc., asa ca va contine, probabil, multe greseli “oficiale”, de exprimare intr-ale gandurilor pozitive etc., insa nu asta e important, cred eu.

  1. Sa nu ma fiu agresiva cu nimeni si nimic – in vorbe, in gandire, in fapte!

Daca ati sta o clipa locului si v-ati uita in jur, dupa care v-ati analiza comportamentul, cu siguranta ati vedea cata agresivitate exista in societatea de astazi.  O replica, o privire, un gest – toate sunt incarcate cu o agresivitate care nu face bine nimanui. La mine, cred ca asta se manifesta cel mai mult in gandire, iar asta ar fi bine sa se schimbe pentru ca, intr-adevar, de la gand porneste totul.

Toti avem “motive” sau “pretexte” pentru aceasta agresivitate (mediul familial, cadrul in care traim, problemele, saracia, esecurile etc.), insa eu cred ca daca vom fi mai atenti la acest aspect, asta s-ar putea schimba mult mai usor.

  1. Sa ii evit pe cei care imi transmit o energie negativa!

Mult timp credeam ca, pentru ca oamenii sunt diferiti, trebuie cumva sa invatam sa traim cu ei. Confundam lucrurile, pana intr-o zi cand am inteles ca da, exista oameni cu care pur si simplu nu esti compatibil, care nu ar trebui sa stea in preajma ta. De ceva timp am decis sa nu mai dau sanse acestor oameni sau sa ii tolerez doar pe principiul de mai sus. Daca cineva m-a ranit, s-a purtat atat de urat cu mine incat nu ne putem regla problemele sau pur si simplu nu e din acelasi aluat cu mine, cel mai bine ar fi sa ma indepartez si sa imi vad de viata mea. Cu siguranta sunt si vor veni alte persoane mult mai potrivite mie.

  1. Sa nu ma mai plang si sa nu imi mai manifest nemultumirile (cel putin nu atat de des pe cat o faceam)!

Evident, suntem oameni si avem nevoie uneori sa “ne descarcam”, insa cum spunea Alina Albert in cel mai recent filmulet (autentic si plin de suflet) de pe Youtube, romanii au meteahna asta de “a se plange” continuu. Da, clar o am si eu, si clar vreau ca asta sa se opreasca aici. Nu de alta, dar chiar nu schimbi nimic vaitandu-te in stanga si dreapta.

  1. Sa nu ma mai afecteze emotional reactiile oamenilor vis-à-vis de mine!

Aici e o intreaga discutie. Punctul de mai sus se refera strict la prietenii apropiati si familie, cu restul nu am treaba – intra cumva la punctul 2, daca e ceva! J Unii spun ca “asa e lumea”, arunca cu vorbe, cu sageti, cu ironii, multora le place sa te dea inapoi etc.

Ei bine, eu nu cred asta. Cred ca ne-am obisnuit prea mult cu acest tipar si acum il consideram normalitate. Ca da, ceilalti nu ar trebui sa puna la suflet, asta e cu totul aspect, insa, spre deosebire de mine, multi nu se pot sustrage unor medii nocive (relatii, serviciu, scoala), iar asta complica situatia.

  1. Sa nu mai fac lucrurile asteptand apreciere sau succes!

Multi stiu ca scriu. Incepusem eu cu povestiri scurte, dupa care m-am oprit si am trecut pe scenarii. Motivul a fost acela ca nu cred ca ma incadrez sau ca ma voi incadra vreodata in “piata literara” din Romania, fie ca vorbim aici de Florin Iaru, fie ca o amintim pe “foarte bine vanduta”  Irina Binder. This is not for me: nici pretiozitatea mai marilor in domeniu, nici superficialitatea frumos ambalata de marketing, asa ca am decis sa incerc scenariile.

Acolo e totul mai safe si sincer: scrii un scenariu, il traduci in engleza si incerci in afara. Scrii ce si cum vrei tu (respectand regulile oficiale, bineinteles), dar nu mai incerci sa intri intr-un carusel al succesului care aici, in Romania, nu are valoare. Sa fim seriosi, cati dintre voi ati cumparat vreodata o carte cu povestiri, semnata de un roman contemporan cu voi? Ok, scriem din talent, dar avem aceasta nevoie de a da mai departe un mesaj care sa ajunga la oameni, iar cand acesta nu ajunge in forma dorita de tine, schimbi forma evident!

Asta va indemn si pe voi sa faceti. Societatea noastra e putin bolnava din punctul asta de vedere. Ma uit si pe Facebook: toate personajele mistice, misterioase, cool, sexy, feminino-studiate, interesanto-studiate, sustinute de prieteni fake sau reali au cel mai mare succes intr-ale bloggurilor, scriiturii, PR-ului sau orice alt domeniu adiacent. In general, imaginea conteaza cel mai mult acum si nu mai intereseaza pe nimeni ce si cat muncesti – daca esti mult prea sincer si asumat, nu o sa prezinti niciodata interes – cel putin nu pentru mase.

Asadar, mai bine ne-am cauta fiecare drumul si acea modalitate prin care ne putem exprima. Asa, cred eu, vor veni si oamenii care vor rezona cu noi, nu neaparat in maniera galagioasa si sclipicioasa a Facebook-ului.

  1. Sa intru pe grupurile de Endometrioza ceva mai rar si sa scriu cel putin un articol pe saptamana pe endometrioză.ro!

Nu as vrea sa ma laud, dar lucrurile chiar trebuie spuse asa cum s-au intamplat: dupa operatia din 2014 am fost primul redactor, sau redactor-pacient, mai bine spus, care a inceput sa scrie despre endometrioza. Dovada acest articol citit foarte mult chiar si astazi. Apoi, dupa operatia din 2016 la fel, au urmat interviuri, articole ample si preluarea paginii de Facebook a Endometrioză.ro.

Mi s-a parut lucrul cel mai corect si evident de facut: eram un redactor priceput, cu o capacitate de research foarte mare si un talent la scris pe masura. In plus, aveam experienta endometriozei in forma ei cea mai grava.

A urmat apoi un boom in acest domeniu de care ma bucur si care sper sa se extinda, insa cumva lucrurile au degenerat. De ce? Pentru ca romancele inca nu stiu sau nu sunt pregatite pentru a fi ajutate. Detasare (dar nu fara munca) cred ca este formula potrivita aici si mai cred ca se potriveste oricarui domeniu. Asta e parerea mea, cel putin, un redactor-pacient cum am zis mai sus, care a scris enorm in ultimul timp si care, atentie, nu are o asociatie in domeniul asta. Daca ar fi fost asa, lucrurile s-ar fi schimbat in ceea ce priveste timpul si dedicare, insa eu am ales o alta cale.

  1. Sa ma concentrez pe partile bune ale oamenilor – sa gasesc chiar si la o persoana care nu imi place, in general, o calitate de care sa imi amintesc atunci cand ma raportez la ea!

Ne-am obisnuit, cred eu, “sa nu ne placa oamenii”. E mai cool asa. Sa spui ca ala e nu stiu cum, ca aia e nu stiu cum, probabil asa avem impresia ca suntem noi peste ei. De fapt, toti suntem diferiti, cu locul nostru in lume si fiecare, oricat de nesuferit ni s-ar parea, are cu siguranta cel putin o calitate. Chiar si cei “de mai sus”, cu o “energie necompatibilita cu a ta” au cel putin o calitate de care sa iti amintesti cand te raportezi la ei. Cred ca acest mic truc se refera tot la “pozitivism” si la acea conceptie cum ca “felul in care gandesti ti se reflecta mai apoi in viata”.

  1. Sa inlocuiesc un gand negativ cu 2-3 pozitive!

Experientele de pana acum, educatia, pur si simplu felul meu de a fi – nu stiu, toate au dus in timp catre mai multe ganduri negative decat pozitive. Bineinteles, nu tot timpul, sa nu exageram, insa ma trezesc uneori facand niste scenarii al caror loc e clar in filmele de la Hollywood, nu la mine in cap. Asadar, pe langa faptul ca voi incepe sa scriu mai des, voi incerca sa le inlocuiesc cu mult mai multe ganduri pozitive. Sa contrabalansez, cumva! 🙂

  1. Sa scriu mai mult!

Am atatea proiecte pe parte de scris, incat uneori le scriu pe o foaie sa nu le uit. Si nu, nu ma refer la proiectele de la serviciu, desi si acelea sunt foarte multe. Insa cred cu tarie ca ma pricep la scris in (mai) toate formele lui. Am trei proiecte pe care vreau sa le continui/incep si, daca unele lucruri nu le putem schimba pentru ca nu, nu tin de noi, asta cu scrisul chiar tine de mine.

La fel si voi, gasiti-va o menire, un scop, un talent, un hobby si practicati-l. Un vis, chiar! Ar fi cu atat mai bine. Nu stiu voi cum functionati, insa eu nu prea pot fara visuri/teluri spre care sa acced.

  1. Sa am mai multa incredere, speranta si credinta in Dumnezeu!

Poate voi relua intr-un articol despre “cum cred si vad eu acet subiect eu” pentru ca este diferit de ce se crede astazi despre biserica, la modul clasic, desi da, merg la biserica, ma rog frecvent etc.

Ideea e ca nu, nu cred ca suntem zei, nu cred ca Dumnezeu se afla inauntrul nostru (desi da, avem o scanteie divina), ci langa noi, tinandu-ne de mana si fiindu-ne aproape, ca un prieten bun. As vrea sa imi reamintesc asta mai des si sa vin, cumva, in intampinarea acestui prieten.

  1. Sa nu uit niciodata ca: “DACA AI SANATATE, ESTI UN OM FERICIT!”

Dragii mei, voi cei care ati trecut prin probleme de sanatate sau voi, cei care ati avut norocul de a nu intampina astfel de dificultati – opriti-va un pic, respirati adanc si intelegeti ca, da, daca ai sanatate, chiar esti un om fericit.

Citisem zilele trecute pe Facebook un titlu “Mic ghid pentru a fi fericit!” – nu exista asa ceva. De la sanatate porneste totul, daca o aveti, bucurati-va de tot si toate – daca nu o aveti, sperati, cautati si incercati toate metodele prin care o puteti recastiga.

Daca ai sanatate, iti poti duce viata frumos, complet si asa cum simti tu!

Mi-am notat toate astea pe o pagina si, la final, am scris o urare pe care vi-o doresc si voua, celor care ati citit si rezonati macar in parte cu gandurile astea: “Succes!” 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: