Hey, Karma, mai ia si tu o pauza din cand in cand!

Karma nu e chestia aia pe care o descriu unii ca pe “primesti ceea ce dai”. Nuuu, e ceva mult mai complex pe care o intelegi cand ti-e lumea mai draga si exact cand credeai ca, gata, toata lumea e a ta, acum poti muta muntii doar pentru ca vrei, stii cum sa faci asta, esti misto si ai incredere in tine!

In ultimele saptamani cred ca am auzit de cel putin cinci cazuri de situatii d-astea naspa, de karma care se trezeste cand i se nazare si are chef sa restabileasca ea armonii tocmai cu oameni frumosi, buni, in floarea varstei sau tineri, foarte tineri, proaspat indragostiti sau motivati.

Ma intreb daca nu cumva “noi”, astia de la 20 la 40 de ani, nu suntem “generatia karmei”. Mi se pare ca toti avem atat de multe de facut, de oferit, de scris, de inventat, de trait, insa suntem  ca intr-o masina d-aia hodorogita si o tinem numai in frane.

Sau poate ca suntem prea tari si d-astea vine karma sa ne mai taie din elan, cand si cand.

Lasam gluma si ironia la o parte, karma chiar este o chestie serioasa. Doar ca ar trebui si ea sa aiba o masura. Cred si eu in echilibrul ala care cumva trebuie restabilit. Si, uneori, ghinion, chiar tu esti ales sa faci asta. Cum? Nu tu alegi. Tu doar primesti piesa si trebuie sa joci in ea.

Eu inteleg. Chiar inteleg. Ca trebuie sa treci prin operatii si probleme de sanatate ca sa intelegi mai bine toata chestia asta cu divinitatea. Ca trebuie sa astepti o groaza pana il intalnesti pe ala de sa fie al tau. Ca trebuie sa ai grija de ai tai ca doar au o varsta si ei sunt cei mai importanti pentru tine. Ca trebuie sa suporti dureri si complicatii ca doar asta implica, poate, o afectiune de care nu stie nimeni nimic (dar tu o ai, ca asa esti tu mai smecher, si faci parte din generatia asta inovativa).

Dar, totusi, karma, n-ai mai putea sa iei si tu o pauza din cand in cand?

Oricum ar fi, insa, n-avem alta cale decat inainte. Si poate sa stam asa, intr-o seara de vineri, la un pahar de vorba cu karma asta si sa o intrebam cam ce vrea de la noi. Mai multa intelegere, toleranta, determinare, energie, credinta. Ce?!

Eu cred ca raspunsul vine intotdeauna. Dupa ce vine mai trebuie si sa il pui in practica.

Si totul nu se termina aici. Ca nici pusul asta in practica nu are valoare daca nu e perpetuat, impamantenit, impachetat, stampilat si luminat bine ca sa se vada sus pentru ca, ati ghicit, a se restabili din nou echilibru ala “all mighty” care de fapt ti-a intarziat tie planurile alea marete din tinerete.

The end! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: