L’Histoire de l’Amour in Timisoara

“Once upon a time there was a boy who loved a girl, and her laughter was a question he wanted to spend his whole life answering”.

Ceva din inceputul filmului asta imi aminteste de “Game of Thrones” sau de magia filmelor din copilarie. In amfiteatru, tinerii inca vin. Pe ecranul mare se vad umbrele copacilor din Parcul Catedralei. Pe fundal, zgomotul si siluetele ciorilor, alaturi de alte pasari sau insecte mai mari care iti atrag atentia cand si cand. Nu as fi crezut ca Timișoara | Caravana Filmelor TIFF va strange atata lume frumoasa. Adolescenti, studenti, dar si tineri veniti dupa serviciu. Cand povestea incepe sa se dezvaluie, freamatul e inlocuit de liniste. Una ciudata, pe care ai vrea totodata sa o intelegi. Nu e un film usor. The History of Love – un film dupa cartea cu acelasi nume de Nicole Krauss, regizat chiar de un roman, Radu Mihaileanu. Cu cativa ani in urma citisem cartea asta. O poveste in poveste, cu multe pasaje de emotie si intrebari interioare, dar si fragmente amuzante. Linistea asta e sparta cand si cand de rasete, momente de revolta sau sensibilitate.

Sau de un sforait al vreunui tanar rapus probabil de poveste si cadrul idilic. Hohote de ras, foiala pe scaune si reintoarcerea la povestea care, desi un pic ciudata si intortocheata, te acapareaza cu totul.

Filmul se termina si toti se indreapta spre casa. E aproape miezul noptii, insa strazile din centrul vechi sunt inca pline. Mergi grabit si iti auzi zgomotul pasilor, respiratia, gandurile. E o seara placuta de vara. In fata ta, un cuplu merge agale, ca si cum ar avea tot timpul din lume. Ca si cum aceea ar fi prima lor intalnire. Ii privesti discret. Incetinesti pasul. Cam de aceeasi inaltime, pana in 25 de ani. Ea poarta un poncho cochet, ce iti atrage atentia. Par a fi ei singuri in tot orasul asta. Si tu, bineinteles, in spatele lor, dar doar ca un fin observator.

Ii depasesti si faci dreapta, spre blocul tau. Si atunci te loveste. Poate e ceva cu orasul asta. Poate are si el o “istorie a iubirii”. O magie care face ca oamenii sa se gaseasca si sa se indragosteasca mai usor…

Dupa care ajungi acasa si incepe furtuna.

Tarziu, in noapte, cand inca iti e greu sa adormi, iti revin in minte gongul acela de inceput si cuvintele spuse tare, apasat si ritmic ca intr-o vraja: “Once upon a time, there was a boy. He lived in a village that no longer exists, in a house that no longer exists, on the edge of a field that no longer exists, where everything was discovered, and everything was possible. A stick could be a sword; a pebble could be a diamond, a tree, a castle. Once upon a time there was a boy who loved a girl, and her laughter was a question he wanted to spend his whole life answering.”

Organizati un eveniment in Timisoara si ati dori un review obiectiv, dar scris, totusi, intr-o nota personala pe blog sau pagina de Facebook (poate chiar un articol mai amplu pentru unul dintre site-urile la care scriu)?

Ma puteti contacta aici https://www.facebook.com/marina.rasnoveanu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: